Elsie de Wolfe este considerată inventatoarea designului interior ca profesie și pasiune. A fost un spirit liber, non-conformist, care, în propriile sale cuvinte a „deschis ușile și ferestrele Americii și am lăsat să intre aerul curat și lumina soarelui”.
Un destin fabulos, iesit din tipare
Elsie de Wolfe s-a născut la New York în anul 1859, într-o perioadă dominată de stilul victorian, chiar și în Lumea Nouă. Câțiva ani din copilărie și adolescență și i-a petrecut în Scoția, iar în anul 1885 a fost prezentată la curtea reginei Victoria. Întâlnirea cu cea mai puternică femeie din lume din acel moment nu a impresionat-o pe Elsie de Wolfe, care a descris-o drept „o regină scundă și grasă, în rochie neagră și cu multe bijuterii”.
Non-conformismul tinerei care a studiat arta teatrală, dar a impresionat mai mult prin costumația de scenă decât prin interpretare, a rămas de neschimbat pe tot parcursul vieții sale. Căsătorită în anul 1926 cu un diplomat de carieră, Sir Charles Mendl, Elsie nu s-a sfiit să participe la un bal formal costumată în dansatoare de la Moulin Rouge, ba chiar și-a făcut intrarea in sala de bal executând celebrul dans cu picioarele ridicate în sus.
În realitate, aceasta a fost o căsătorie de conveniență, partenera de viață stabilă a lui Elsie de Wolfe fiind o femeie, Elizabeth „Bessie” Marbury – o influentă avocată și agent literar care a introdus-o pe Elsie în lumea celor mai apreciați scriitori ai epocii, cum ar fi Oscar Wilde, George Bernard Shaw și a familiilor înstărite, cum ar fi celebra familie Astor.
Primul proiect de decor interior – propria casa
Întâlnirea dintre Elsie de Wolfe si Bessie Marbury a avut loc la începutul secolului XX. Cele două femei au cumpărat o casă în Irving Place din Manhattan şi au început o convieţurire eufemistic numită „căsătorie bostoniană”. Primul lucru pe care l-a făcut Elsie de Wolfe în noua casă a fost să arunce tot mobilierul greoi, draperiile groase şi tapeturile cu broderii în culori întunecate – decorul standard al oricărei case respectabile din acea perioadă, de pe ambele ţărmuri ale Oceanului Atlantic.
În locul decoraţiunilor victoriene apăsătoare, Elsie de Wolfe a introdus o atmosferă caldă, feminină, cu spaţii deschise, draperii uşoare, multă lumină naturală şi nuanţe pastelate. Tapiţeriile aspre şi groase au fost înlocuite cu unele moi şi confortabile, iar tapetul întunecat cu culori deschise, inspirate din natură. Combinaţia de mobilier şi decoraţiuni era totuşi somptuoasă, inspirată din stilul imperial francez pe care Elsie îl cunoştea şi aprecia.
După ce a terminat de decorat casa din Irving Place, Elsie de Wolfe a decis să renunţe definitiv la actorie (în care nu repurtase niciun succes) şi să se dedice profesiei de decorator interior – la acea vreme vag definită şi rezervată în principal tapiţerilor şi fabricanţilor de mobilă.
Primul proiect oficial al lui Elsie de Wolfe a fost decorarea unui club destinat exclusiv femeilor, finanţat de Nancy Astor. Clubul, numit The Colony Club, a fost inaugurat in anul 1907 şi i-a consolidat pe loc reputaţia lui Elsie de Wolfe în domeniul decoraţiunilor interioare.
În următorii treizeci de ani, Elsie de Wolfe şi-a consolidat reputaţia prin intermediul cărţilor şi broşurilor publicate, precum şi a turneelor naţionale pentru a-şi promova viziunea privind modul de alcătuire a unui cămin modern şi confortabil. Elsie de Wolfe a ştiut să exploateze şi să pună în valoare orice spaţiu, prin utilizarea unei combinaţii inteligente (şi pe atunci inovatoare) între lumina naturală disponibilă şi oglinzile poziţionate strategic pentru a crea senzaţia unui spaţiu mai mare, mai luminos.
Proiecte de prestigiu si petreceri de un lux exorbitant
Elsie de Wolfe a fost angajată în anul 1913 (anul în care şi-a publicat cartea The House In Good Taste) de bogatul industriaş Henry Clay Frick să îi decoreze etajele doi şi trei ale casei pe care tocmai şi-o construia pe deja celebrul Fifth Avenue din Manhattan. În total, Elsie de Wolfe s-a ocupat personal de decorarea a 14 încăperi, printre care budoarul doamnei Frick, dormitorul domnului Frick, biblioteca, dormitoarele copiilor şi al servitoarei.
Din păcate, în prezent se mai păstrează doar budoarul, restul camerelor fiind dărâmate în anul 1931 când clădirea a fost remodelată de noul proprietar. Totuşi, din fotografiile care supravieţuiesc, se observă versatilitatea talentului lui Elsie de Wolfe în a crea spaţii adaptate personalităţii specifice a ocupantului: culori vii şi forme feminine pentru budoarul doamnei, nuanţe sobre şi mobilier solid pentru dormitorul marelui industriaş, fost partener de afaceri al lui Andrew Carnegie.
A fost cât pe ce să fie implicată în redecorarea Palatului Buckingham, la invitaţia lui Edward al VII-lea, dar abdicarea acestuia a anulat, din păcate, acest proiect…
Elsie de Wolfe a iubit cu pasiune stilul de viaţă şi decor din Franţa. A şi avut o locuinţă acolo, numită Trianon Villa, în elegantul district Versailles, pe care a decorat-o într-un stil luxos şi somptuos. Elsie de Wolfe poate fi pe dreptate creditată cu organizarea ultimelor petreceri de un lux orbitor, înainte ca al doilea război mondial să tragă cortina definitiv peste acest stil de viaţă. După cum declara Ducesa de Windsor, la aceste petreceri cu decoraţiuni extravagante (inclusiv o menajerie de circ): „Elsie ştie să amestece oamenii ca pe cocktailuri – iar rezultatul este pur şi simplu genial”.
În loc de alte concluzii, vom încheia tot cu unul dintre citatele iconice ale lui Elsie de Wolfe:
„Fii frumos daca poti, fii spiritual daca trebuie, dar neaparat fii gratios, chiar daca te omoara.”
Comments are closed.
Search
Elsie de Wolfe este considerată inventatoarea designului interior ca profesie și pasiune. A fost un spirit liber, non-conformist, care, în propriile sale cuvinte a „deschis ușile și ferestrele Americii și am lăsat să intre aerul curat și lumina soarelui”.
Un destin fabulos, iesit din tipare
Elsie de Wolfe s-a născut la New York în anul 1859, într-o perioadă dominată de stilul victorian, chiar și în Lumea Nouă. Câțiva ani din copilărie și adolescență și i-a petrecut în Scoția, iar în anul 1885 a fost prezentată la curtea reginei Victoria. Întâlnirea cu cea mai puternică femeie din lume din acel moment nu a impresionat-o pe Elsie de Wolfe, care a descris-o drept „o regină scundă și grasă, în rochie neagră și cu multe bijuterii”.
Non-conformismul tinerei care a studiat arta teatrală, dar a impresionat mai mult prin costumația de scenă decât prin interpretare, a rămas de neschimbat pe tot parcursul vieții sale. Căsătorită în anul 1926 cu un diplomat de carieră, Sir Charles Mendl, Elsie nu s-a sfiit să participe la un bal formal costumată în dansatoare de la Moulin Rouge, ba chiar și-a făcut intrarea in sala de bal executând celebrul dans cu picioarele ridicate în sus.
În realitate, aceasta a fost o căsătorie de conveniență, partenera de viață stabilă a lui Elsie de Wolfe fiind o femeie, Elizabeth „Bessie” Marbury – o influentă avocată și agent literar care a introdus-o pe Elsie în lumea celor mai apreciați scriitori ai epocii, cum ar fi Oscar Wilde, George Bernard Shaw și a familiilor înstărite, cum ar fi celebra familie Astor.
Primul proiect de decor interior – propria casa
Întâlnirea dintre Elsie de Wolfe si Bessie Marbury a avut loc la începutul secolului XX. Cele două femei au cumpărat o casă în Irving Place din Manhattan şi au început o convieţurire eufemistic numită „căsătorie bostoniană”. Primul lucru pe care l-a făcut Elsie de Wolfe în noua casă a fost să arunce tot mobilierul greoi, draperiile groase şi tapeturile cu broderii în culori întunecate – decorul standard al oricărei case respectabile din acea perioadă, de pe ambele ţărmuri ale Oceanului Atlantic.
În locul decoraţiunilor victoriene apăsătoare, Elsie de Wolfe a introdus o atmosferă caldă, feminină, cu spaţii deschise, draperii uşoare, multă lumină naturală şi nuanţe pastelate. Tapiţeriile aspre şi groase au fost înlocuite cu unele moi şi confortabile, iar tapetul întunecat cu culori deschise, inspirate din natură. Combinaţia de mobilier şi decoraţiuni era totuşi somptuoasă, inspirată din stilul imperial francez pe care Elsie îl cunoştea şi aprecia.
După ce a terminat de decorat casa din Irving Place, Elsie de Wolfe a decis să renunţe definitiv la actorie (în care nu repurtase niciun succes) şi să se dedice profesiei de decorator interior – la acea vreme vag definită şi rezervată în principal tapiţerilor şi fabricanţilor de mobilă.
Primul proiect oficial al lui Elsie de Wolfe a fost decorarea unui club destinat exclusiv femeilor, finanţat de Nancy Astor. Clubul, numit The Colony Club, a fost inaugurat in anul 1907 şi i-a consolidat pe loc reputaţia lui Elsie de Wolfe în domeniul decoraţiunilor interioare.
În următorii treizeci de ani, Elsie de Wolfe şi-a consolidat reputaţia prin intermediul cărţilor şi broşurilor publicate, precum şi a turneelor naţionale pentru a-şi promova viziunea privind modul de alcătuire a unui cămin modern şi confortabil. Elsie de Wolfe a ştiut să exploateze şi să pună în valoare orice spaţiu, prin utilizarea unei combinaţii inteligente (şi pe atunci inovatoare) între lumina naturală disponibilă şi oglinzile poziţionate strategic pentru a crea senzaţia unui spaţiu mai mare, mai luminos.
Proiecte de prestigiu si petreceri de un lux exorbitant
Elsie de Wolfe a fost angajată în anul 1913 (anul în care şi-a publicat cartea The House In Good Taste) de bogatul industriaş Henry Clay Frick să îi decoreze etajele doi şi trei ale casei pe care tocmai şi-o construia pe deja celebrul Fifth Avenue din Manhattan. În total, Elsie de Wolfe s-a ocupat personal de decorarea a 14 încăperi, printre care budoarul doamnei Frick, dormitorul domnului Frick, biblioteca, dormitoarele copiilor şi al servitoarei.
Din păcate, în prezent se mai păstrează doar budoarul, restul camerelor fiind dărâmate în anul 1931 când clădirea a fost remodelată de noul proprietar. Totuşi, din fotografiile care supravieţuiesc, se observă versatilitatea talentului lui Elsie de Wolfe în a crea spaţii adaptate personalităţii specifice a ocupantului: culori vii şi forme feminine pentru budoarul doamnei, nuanţe sobre şi mobilier solid pentru dormitorul marelui industriaş, fost partener de afaceri al lui Andrew Carnegie.
A fost cât pe ce să fie implicată în redecorarea Palatului Buckingham, la invitaţia lui Edward al VII-lea, dar abdicarea acestuia a anulat, din păcate, acest proiect…
Elsie de Wolfe a iubit cu pasiune stilul de viaţă şi decor din Franţa. A şi avut o locuinţă acolo, numită Trianon Villa, în elegantul district Versailles, pe care a decorat-o într-un stil luxos şi somptuos. Elsie de Wolfe poate fi pe dreptate creditată cu organizarea ultimelor petreceri de un lux orbitor, înainte ca al doilea război mondial să tragă cortina definitiv peste acest stil de viaţă. După cum declara Ducesa de Windsor, la aceste petreceri cu decoraţiuni extravagante (inclusiv o menajerie de circ): „Elsie ştie să amestece oamenii ca pe cocktailuri – iar rezultatul este pur şi simplu genial”.
În loc de alte concluzii, vom încheia tot cu unul dintre citatele iconice ale lui Elsie de Wolfe:
„Fii frumos daca poti, fii spiritual daca trebuie, dar neaparat fii gratios, chiar daca te omoara.”
Comments are closed.
Search